Un joc are un obiectiv
Urmarea unei direcții, oprirea la un semnal sau găsirea unei locații sunt sarcini observabile. Jocul devine un instrument educațional atunci când copilul știe ce încearcă să realizeze. Nu este suficient să faci un exercițiu distractiv: profesorul alege ceea ce îți permite să înveți. Aceeași activitate poate fi adaptată prin modificarea unei singure reguli, mai degrabă decât prin acumularea de instrucțiuni.
O scurtă instrucțiune apoi o demonstrație
Prezentați o acțiune și un criteriu, apoi verificați ce a înțeles copilul. O demonstrație văzută o dată nu garantează că direcția sau semnalul de oprire este cunoscut. Cuvintele tehnice sunt treptat legate de experiență. Grupurile se construiesc cu clubul; Numai vârsta nu descrie toate diferențele de înțelegere sau practică.
Fă din partener o persoană
Exercițiile partajate pot învăța cum să așteptați, să anunțați și să respectați o pauză. Rolurile ar trebui să fie simple și cooperarea controlată. Un copil nu ar trebui să fie responsabil pentru rezolvarea unei situații care îl deranjează singur. Profesorul organizează perechile și rămâne disponibil. Succesul unui exercițiu include respectarea instrucțiunilor de către ambii parteneri, nu doar gestul final.
Denumește progresul concret
„Te-ai oprit la semnal” sau „ai găsit direcția fără ajutor” descrie un succes identificabil. Compararea constantă a copiilor riscă să mute accentul către locul în grup. Un benchmark personal vă permite să alegeți următorul pas. Cureaua este o piatră de hotar într-un cadru; nu rezumă atenția, cooperarea sau toată învățarea din curs.
Verificați înțelegerea
Un curs pentru copii ar trebui să fie un curs mai scurt pentru adulți?
Vezi răspunsul
Nu neapărat. Organizarea și instrucțiunile se adaptează grupului și obiectivului educațional.